3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți,cînd vedeam fericirea celor răi.
4. Într’adevăr, nimic nu-i turbură pînă la moarte,și trupul le este încărcat de grăsime.
5. N’au parte de suferințele omenești,și nu sînt loviți ca ceilalți oameni.
6. Deaceea mîndria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime,și au mai mult decît le-ar dori inima.
8. Rîd, și vorbesc cu răutate de asuprire:vorbesc de sus,
9. își înalță gura pînă la ceruri,și limba le cutreieră pămîntul.
10. Deaceea aleargă lumea la ei,înghite apă din plin,
11. și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu,și ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?“
12. Așa sînt cei răi:totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.
13. Degeaba dar mi-am curățit eu inima,și mi-am spălat mînile în nevinovăție:
14. căci în fiecare zi sînt lovit,și în toate diminețile sînt pedepsit.
15. Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei,“iată că n’aș fi credincios neamului copiilor Tăi.