6. S’a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi cari nu găsesc pășune,și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7. În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce amintede toate bunătățile de cari a avut parte din zilele străbune;cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,iar vrăjmașii se uitau la el și rîdeau de prăbușirea lui.
8. Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă.Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzîndu-i goliciunea,și el însuș se întoarce în altă parte și oftează.
9. Necurăția sta lipită pe poala hainei lui,și nu se gîndea la sfîrșitul său.A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mîngîie. –„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!“ –
10. Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump;ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel sfînt, au intrat neamurilecărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!
11. Tot poporul lui caută pîne suspinînd;și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.„Uită-Te, Doamne, și privește cît de înjosit sînt!“
12. O! voi, cari treceți pe lîngă mine,priviți și vedeți dacă este vre o durere ca durerea mea,ca durerea cu care m’a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse!
13. Mi-a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde;mi-a întins un laț supt picioare, și m’a dat înapoi.M’a lovit cu pustiire și o lîncezeală de toate zilele!