5. Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiți?
6. Toți am ajuns ca niște necurați, și toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toți sîntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.
7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.“
8. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi sîntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toții lucrarea mînilor Tale.
9. Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți sîntem poporul Tău.
10. Cetățile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
11. Casa noastră cea sfîntă și slăvită, în care părinții noștri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, și tot ce aveam mai scump a fost pustiit.