19. Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; și ceice voiau să te mănînce se vor depărta.
20. Fiii aceștia, de cari ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: «Locul este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez.»
21. Și vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii, și stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceștia?»
22. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mîna, și-Mi voi înălța steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în brațele lor, și vor duce pe fiicele tale pe umeri.