23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
24. Dacă mi-am pus încrederea în aur,dacă am zis aurului: «Tu ești nădejdea mea»;
25. dacă m’am îngîmfat de mărimea averilor mele,de mulțimea bogățiilor pe cari le dobîndisem;
26. dacă am privit soarele cînd strălucea,luna cînd înainta măreață,
27. și dacă mi s’a lăsat amăgită inima în taină,dacă le-am aruncat sărutări (Sărutări, în semn de închinare.), ducîndu-mi mîna la gură:
28. și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,căci m’aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29. Dacă m’am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu,dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,