13. Îmi nimicesc cărareași lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14. Ca printr’o largă spărtură străbat spre mine,se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
15. Mă apucă groaza.Slava îmi este spulberată ca de vînt,ca un nor a trecut fericirea mea.
16. Și acum, mi se topește sufletul în mine,și m’au apucat zilele suferinței.
17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,durerea care mă roade nu încetează.
18. De tăria suferinței haina își pierde fața,mi se lipește de trup ca o cămașă.
19. Dumnezeu m’a aruncat în noroi,și am ajuns ca țărîna și cenușa.
20. Strig către Tine, și nu-mi răspunzi;stau în picioare, și nu mă vezi.