1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul și a zis:
2. „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu?Nu; ci înțeleptul nu-și folosește de cît lui.
3. Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos?Și dacă trăiești fără vină, ce va cîștiga El?
4. Pentru evlavia ta te pedepsește El oare,și intră la judecată cu tine?
5. Nu-i mare răutatea ta?Și fărădelegile tale fără număr?
6. Luai fără pricină zăloage dela frații tăi,lăsai fără haine pe cei goi.
7. Nu dădeai apă omului însetat,nu voiai să dai pîne omului flămînd.
8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9. Dădeai afară pe văduve cu mînile goale,și brațele orfanilor le frîngeai.
10. Pentru aceea ești înconjurat de curse,și te-a apucat groaza dintr’o dată.
11. Nu vezi dar acest întunerec,aceste ape multe cari te năpădesc?
12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri?Privește vîrful stelelor, ce înalt este!
13. Și tu zici: «Ce știe Dumnezeu?Poate să judece El prin întunerecul de nori?
14. Îl înfășoară norii, nu vede nimic,bolta cerească abea dacă o străbate!»
15. Ce! vrei s’apuci pe calea străveche,pe care au urmat-o cei nelegiuiți,
16. cari au fost luați înainte de vreme,și au ținut cît ține un pîrîu care se scurge?
17. Ei ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi!Ce ne poate face Cel A tot puternic?»