17. Îmi pui înainte noi martori împotrivă,Îți crește mînia împotriva mea,și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
18. Pentruce m’ai scos din pîntecele mamei mele?O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
19. Aș fi ca și cum n’aș fi fost,și din pîntecele mamei mele aș fi trecut în mormînt!
20. Nu sînt zilele mele destul de puține?Să mă lase dar, să plece dela mine, și să răsuflu puțin,
21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22. în țara întunerecului și a umbrei morții,în țara negurii adînci,unde domnește umbra morții și neorînduiala,și unde lumina este ca întunerecul!“