9. Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, și nu voi mai vorbi în Numele Lui!“ iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
10. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. – „Învinuiți-l“, strigă ei; „haidem să-l învinuim!“ Toți ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, și ne vom răzbuna pe el!“
11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umplea de rușine că n’au lucrat cu chibzuință: de o vecinică rușine, care nu se va uita!
12. Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina.