7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul!
8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu; nu se teme de căldură, cînd vine, și frunzișul lui rămîne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă.“
9. „Inima este nespus de înșelătoare și de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?
10. „Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.“
11. Ca o potîrnichie, care clocește niște ouă pe cari nu le-a ouat ea, așa este celce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decît un nebun.
12. Scaun de domnie plin de slavă, înălțat dela început, loc al sfîntului nostru Locaș,