10. A mai așteptat alte șapte zile, și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie.
11. Porumbelul s’a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
12. A mai așteptat alte șapte zile; și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s’a mai întors la el.
13. În anul șase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s’a uitat, și iată că fața pămîntului se uscase.
14. În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
15. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, și i-a zis:
16. „Ieși din corabie, tu și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine!