21. Apoi, cînd am ajuns la locul unde trebuia să rămînem peste noapte, ne-am deschis sacii; și iatăcă argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: și l-am adus înapoi cu noi.
22. Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.“
23. Economul a răspuns: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v’a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mînile mele.“ Și le-a adus și pe Simeon.
24. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor.
25. Ei și-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amează; căci aflaseră că au să mănînce la el.
26. Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.
27. El i-a întrebat de sănătate; și a zis: „Bătrînul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?“
28. Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă“. Și s’au plecat și s’au aruncat cu fața la pămînt.
29. Iosif a ridicat ochii; și, aruncînd o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tînăr, despre care mi-ați vorbit?“ Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“
30. Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, și simțea nevoie să plîngă; a intrat de grab într’o odaie, și a plîns acolo.
31. Dupăce s’a spălat pe față, a ieșit din odaie; și, silindu-se să se stăpînească, a zis: „Aduceți de mîncare!“
32. Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, și fraților lui de o parte; Egiptenilor, cari mîncau cu el, le-au adus deasemenea mîncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănînce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urîciune.