5. Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grîu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaș lucru; căci în Canaan era foamete.
6. Iosif era mai mare în țară; el vindea grîu la tot poporul din țară. Frații lui Iosif au venit, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.
7. Iosif, cum a văzut pe frații săi, i-a cunoscut; dar s’a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, și le-a zis: „De unde veniți?“ Ei au răspuns: „Venim din țara Canaan, ca să cumpărăm merinde.“
8. Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au cunoscut.
9. Iosif și-a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, și le-a zis: „Voi sînteți iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării.“
10. Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.
11. Noi toți sîntem fiii aceluiaș om; sîntem oameni de treabă, robii tăi nu sînt iscoade.“
12. El le-a zis: „Ba nu; ați venit să cercetați locurile slabe ale țării.“
13. Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, sîntem doisprezece frați, fii ai aceluiaș om, din țara Canaan; și iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viață.“
14. Iosif le-a zis: „V’am spus că sînteți iscoade.
15. Iată cum veți fi încercați. Pe viața lui Faraon că nu veți ieși de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr!
16. Trimeteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămîneți la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viața lui Faraon că sînteți niște iscoade.“
17. Și i-a aruncat pe toți, trei zile în temniță.
18. A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
19. Dacă sînteți oameni de treabă, să rămînă unul din frații voștri închis în temnița voastră; iar ceilalți plecați, luați grîu ca să vă hrăniți familiile,