8. Dimineața, Faraon s’a turburat, și a trimes să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon.
9. Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșala mea.
10. Faraon se mîniase pe slujitorii lui; și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai marele pitarilor.
11. Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaș noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmăcire deosebită.
12. Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, și el ni le-a tîlmăcit, și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
13. Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăș în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“
14. Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s’a ras, și-a schimbat hainele, și s’a dus la Faraon.
15. Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tîlmăci; și am aflat că tu tîlmăcești un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“
16. Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“
17. Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul rîului.