12. ea l-a apucat de haină, zicînd: „Culcă-te cu mine!“ El i-a lăsat haina în mînă, și a fugit afară din casă.
13. Cînd a văzut ea că-i lăsase haina în mînă, și fugise afară,
14. a chemat oamenii din casă, și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un Evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare.
15. Și, cînd a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lîngă mine și a fugit afară.“
16. Și a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s’a întors acasă stăpînul lui.
17. Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-și bată joc de mine.
18. Și cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lîngă mine, și a fugit afară.“
19. După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău,“ stăpînul lui Iosif s’a mîniat foarte tare.
20. A luat pe Iosif, și l-a aruncat în temniță în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și astfel Iosif a stat acolo, în temniță.
21. Domnul a fost cu Iosif, și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței.
22. Și mai marele temniței a pus subt privegherea lui pe toți întemnițații cari erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decît prin el.
23. Mai marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.