10. Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n’a voit să se culce și să se împreune cu ea.
11. Într’o zi, cînd intrase în casă, ca să-și facă lucrul, și cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,
12. ea l-a apucat de haină, zicînd: „Culcă-te cu mine!“ El i-a lăsat haina în mînă, și a fugit afară din casă.
13. Cînd a văzut ea că-i lăsase haina în mînă, și fugise afară,
14. a chemat oamenii din casă, și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un Evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare.
15. Și, cînd a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lîngă mine și a fugit afară.“
16. Și a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s’a întors acasă stăpînul lui.
17. Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-și bată joc de mine.
18. Și cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lîngă mine, și a fugit afară.“
19. După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău,“ stăpînul lui Iosif s’a mîniat foarte tare.
20. A luat pe Iosif, și l-a aruncat în temniță în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și astfel Iosif a stat acolo, în temniță.
21. Domnul a fost cu Iosif, și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței.