26. Atunci omul a plecat capul, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului,
27. zicînd: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n’a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpînul meu! Domnul m’a îndreptat în casa fraților stăpînului meu.“
28. Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.
29. Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
30. Văzuse veriga și brățările în mînile sorei sale, și auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: „Așa mi-a vorbit omul acela.“ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,
31. și a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, și am pregătit un loc pentru cămile.“