7. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!“ „Ce este, fiule?“ i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?“
8. „Fiule“, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuș va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.“ Și au mers amîndoi împreună înainte.
9. Cînd au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
10. Apoi Avraam a întins mîna, și a luat cuțitul, ca să junghie pe fiul său.
11. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, și a zis: „Avraame!Avraame!“ „Iată-mă!“ a răspuns el.
12. Îngerul a zis: „Să nu pui mîna pe băiat, și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n’ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.“
13. Avraam a ridicat ochii, și a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într’un tufiș; și Avraam s’a dus de a luat berbecele, și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.
14. Avraam a pus locului aceluia numele:„Domnul va purta de grijă. Deaceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.“
15. Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,
16. și a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentrucă ai făcut lucrul acesta, și n’ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,
17. te voi binecuvînta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămînța, și anume:ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămînța ta va stăpîni cetățile vrăjmașilor ei.
18. Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînța ta, pentrucă ai ascultat de porunca Mea!“