11. Cuvintele acestea n’au plăcut de loc lui Avraam, din pricina fiului său.
12. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mîhnești de cuvintele acestea, din pricina copilului și din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ți cere; căci numai din Isaac va ieși o sămînță, care va purta cu adevărat numele tău.
13. Dar și pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămînța ta.“
14. A doua zi, Avraam s’a sculat de dimineață; a luat pîne și un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul, și i-a dat drumul. Ea a plecat, și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba.
15. Cînd s’a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufiș,
16. și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!“ A șezut dar în fața lui la o parte, a ridicat glasul, și a început să plîngă.
17. Dumnezeu a auzit glasul copilului; și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, și i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.
18. Scoală-te, ia copilul și ține-l de mînă; căci voi face din el un neam mare.“
19. Și Dumnezeu i-a deschis ochii, și ea a văzut un izvor de apă; s’a dus de a umplut burduful cu apă, și a dat copilului să bea.