10. și așa am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta dela preoții cei mai de seamă; și, cînd erau osîndiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor.
11. I-am pedepsit adesea în toate sinagogile și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam pînă și în cetățile străine.
12. În acest scop, m’am dus la Damasc, cu putere și învoire dela preoții cei mai de seamă.
13. Pela amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14. Am căzut cu toții la pămînt; și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: «Saule, Saule, pentruce Mă prigonești? Îți este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui țepuș.“
15. «Cine ești, Doamne?» am răspuns eu. Și Domnul a zis: «Eu sînt Isus, pe care-L prigonești.
16. Dar scoală-te, și stai în picioare; căci M’am arătat ție, ca să te pun slujitor și martor atît al lucrurilor, pe cari le-ai văzut,cît și al lucrurilor, pe cari Mă vei vedea făcîndu-le.
17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul Neamurilor, la cari te trimet,
18. ca să le deschizi ochii, să se întoarcă dela întunerec la lumină, și de supt puterea Satanei la Dumnezeu; și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți.“
19. De aceea, împărate Agripa, n’am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești.
20. Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, și la Neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, și să facă fapte vrednice de pocăința lor.
21. Iată de ce au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, și au căutat să mă omoare.