12. pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, și-i lăsau boalele, și ieșeau afară din ei duhurile rele.
13. Niște exorciști Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!“
14. Ceice făceau lucrul acesta, erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
15. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu; dar voi, cine sînteți?“
16. Și omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi, și i-a schingiuit în așa fel, că au fugit goi și răniți din casa aceea.
17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toți Iudeii, de toți Grecii cari locuiau în Efes, și i-a apucat frica pe toți: și Numele Domnului Isus era proslăvit.
18. Mulți din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră.
19. Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, și-au adus cărțile, și le-au ars, înaintea tuturor: prețul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginți.
20. Cu atîta putere se răspîndea și se întărea Cuvîntul Domnului.
21. Dupăce s’au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia și Ahaia. „Dupăce voi merge acolo“, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.“
22. A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei și Erast, iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.
23. Pe vremea aceea, s’a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.
24. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, și aducea lucrătorilor săi nu puțin cîștig cu ele.
25. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaș meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atîrnă de meseria aceasta;
26. și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod, și zice că zeii făcuți de mîni nu sînt dumnezei.
27. Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreț; dar și că templul marei zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția aceleia, care este cinstită în toată Asia și în toată lumea, este nimicită.“
28. Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, și au început să strige: „Mare este Diana Efesenilor!“