12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului.
13. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănîncă.“
14. „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“
15. Și glasul i-a zis iarăș a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.“
16. Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăș la cer.
17. Pe cînd Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeși de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
18. și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo.
19. Și pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
20. scoală-te, pogoară-te, și du-te cu ei, fără șovăire, căci Eu i-am trimes.“
21. Petru deci s’a pogorît, și a zis oamenilor acelora: „Eu sînt acela, pe care-l căutați; ce pricină vă aduce?“