10. L-a ajuns foamea, și a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborîndu-se și slobozindu-se în jos pe pămînt.
12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului.
13. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănîncă.“
14. „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“
15. Și glasul i-a zis iarăș a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.“
16. Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăș la cer.
17. Pe cînd Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeși de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,