9. Îl făcusem atît de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pismuiau toți copacii Edenului, cari se aflau în grădina lui Dumnezeu.
10. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentrucă avea o tulpină așa de înaltă, pentrucă își înălța vîrful pînă la nori și inima i se mîndrea cu înălțimea lui,
11. l-am dat în mînile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
12. Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s’au sfărîmat în toate puvoaiele țării; și toate popoarele pămîntului au plecat dela umbra lui, și l-au părăsit.