20. N’au ascultat de Moise, și s’au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineața; dar a făcut viermi și s’a împuțit. Moise s’a mîniat pe oamenii aceia.
21. Astfel, în toate diminețile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; și, cînd venea căldura soarelui, se topea.
22. În ziua a șasea, au strîns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta.
23. Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert, și păstrați pînă a doua zi dimineața tot ce va rămînea!“
24. Au lăsat-o pînă a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s’a împuțit, și n’a făcut viermi.
25. Moise a zis: „Mîncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe cîmp.
26. Veți strînge timp de șase zile; dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.“
27. În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strîngă mană, și n’au găsit.
28. Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd aveți de gînd să nu păziți poruncile și legile Mele?
29. Vedeți că Domnul v’a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.“
30. Și poporul s’a odihnit în ziua a șaptea.
31. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană“. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, și avea un gust de turtă cu miere.