1. Legămîntul dintîi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș pămîntesc de închinare.
2. În adevăr, s’a făcut un cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfînt“, era sfeșnicul, masa și pînile pentru punerea înaintea Domnului;
3. după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul prea sfînt“ (Sau Sfînta Sfintelor.).