20. Să-l mănînci în fiecare an, tu și familia ta înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El.
21. Dacă are vreun cusur, dacă este șchiop sau orb, sau are vreo meteahnă trupească, să nu-l aduci ca jertfă Domnului, Dumnezeului tău.
22. Să-l mănînci în cetățile tale: cel ce va fi necurat și cel ce va fi curat vor putea să-l mănînce amîndoi, cum se mănîncă acum căprioara sau cerbul.
23. Numai sîngele să nu i-l mănînci, ci să-l verși pe pămînt ca apa.