22. Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăș lui Ioab: „Orice s’ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuși.“ Și Ioab a zis: „Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos.“
23. „Orice s’ar întîmpla, vreau să alerg“, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!“ Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în cîmpie, și a luat-o înaintea lui Cuși.
24. David ședea între cele două porți. Caraula s’a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s’a uitat. Și iată că un om alerga singur singurel.
25. Caraula a strigat, și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.“ Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.“ Împăratul a zis: „Și el aduce vești.“
27. Caraula a zis: „Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc.“ Și împăratul a zis: „Este un om de bine, și aduce vești bune.“