20. Fratele ei Absalom, i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.“ Și Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
21. Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, și s’a mîniat foarte tare.
22. Absalom n’a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.
23. După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lîngă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului.
24. Absalom s’a dus la împărat, și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.“
25. Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.“ Absalom a stăruit de el; dar împăratul n’a vrut să se ducă, și l-a binecuvîntat.
26. Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.“ Împăratul i-a răspuns: „Pentruce să vină el cu tine?“
27. În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi.
28. Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, și cînd vă voi zice: «Loviți pe Amnon!» atunci să-l omorîți; să nu vă temeți de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari, și arătați-vă oameni de inimă!“