11. Isprăviți dar acum de făcut; pentruca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
12. Pentrucă, dacă este bunăvoință, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n’are.
13. Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strîmtorați;
14. ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca și prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire;
15. după cum este scris: „Cel ce strînsese mult, n’avea nimic de prisos, și cel ce strînsese puțin, nu ducea lipsă.“