2. Căci, dacă vă întristez, dela cine să mă aștept la bucurie, dacă nu dela cel întristat de mine?
3. Și v’am scris cum v’am scris, ca, la venirea mea, să n’amîntristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; și sînt încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
4. V’am scris cu multă mîhnire, și strîngere de inimă, cu ochii scăldați în lacrămi, nu ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare, pe care o am față de voi.
5. Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m’a întristat numai pe mine, ci pe voi toți; cel puțin în parte, ca să nu spun prea mult.
6. Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulți;
7. așa că acum, este mai bine să-l iertați, și să-l mîngăiați, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire.
8. De aceea, vă rog, să vă arătați iarăș dragostea față de el;
9. căci v’am scris și cu gîndul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sînteți ascultători în totul.
10. Dar pe cine iertați voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu, – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în fața lui Hristos,