3. Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu: Dumnezeu știe),
4. a fost răpit în rai, și a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, și pe cari nu-i este îngăduit unui om să le rostească.
5. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucît mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decît cu slăbiciunile mele.
6. Chiar dacă aș vrea să mă laud, n’aș fi nebun, căci aș spune adevărul; dar mă feresc, ca să n’aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decît ce vede în mine, sau ce aude dela mine.
7. Și ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împedece să mă îngîmf.
8. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.
9. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrșită.“ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine.
10. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare.