30. Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit, și te va pune mai mare peste Israel,
31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba și că s’a răzbunat singur. Și cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta.“
32. David a zis Abigailei: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimes astăzi înaintea mea!
33. Binecuvîntată să fie judecata ta, și binecuvîntată să fii tu, că m’ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, și mi-ai oprit mîna!
34. Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m’a oprit să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n’ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.“
35. Și David a luat din mîna Abigailei ce-i adusese, și i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ți-am ascultat glasul, și te-am primit bine.“
36. Abigail a ajuns la Nabal. Și tocmai el dădea în casa lui un ospăț ca un ospăț împărătesc; inima îi era veselă, și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei.