11. Mă vor da în mînile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel binevoiește și descopere lucrul acesta robului Tău!“ Și Domnul a răspuns: „Se va pogorî.“
12. David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și pe oamenii mei, în mînile lui Saul?“ Și Domnul a răspuns: „Te vor da.“
13. Atunci David s’a sculat cu oamenii lui în număr de aproape șase sute de inși; au ieșit din Cheila, și s’au dus unde au putut. Saul, aflînd că David a scăpat din Cheila, s’a oprit din mers.
14. David a locuit în pustie, în locuri întărite, și a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mînile lui.
15. David, văzînd că Saul a pornit să-i ia viața, a stătut în pustia Zif, în pădure.
16. Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s’a sculat și s’a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,
17. și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mîna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul știe și el bine lucrul acesta.“
18. Au făcut iarăș amîndoi legămînt înaintea Domnului, și David a rămas în pădure, iar Ionatan s’a dus acasă.
19. Zifiții s’au suit la Saul la Ghibea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie?
20. Pogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mînile împăratului.“
21. Saul a zis: „Domnul să vă binecuvinteze că aveți milă de mine!
22. Duceți-vă, vă rog, de mai cercetați, ca să știți și să descoperiți în ce loc și-a îndreptat pașii, și cine l-a văzut, căci mi s’a spus că este foarte șiret.