7. Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n’asculta decît de simțimîntul tău, și iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.“
8. „Ei bine!“ a zis Ionatan, „haidem la oamenii aceștia și să ne arătăm lor.
9. Dacă ne vor zice: «Opriți-vă pînă vom veni noi la voi!» vom rămînea pe loc, și nu ne vom sui la ei.
10. Dar dacă vor zice: «Suiți-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.“
11. S’au arătat amîndoi străjii Filistenilor, și Filistenii au zis: „Iată că Evreii ies din găurile în cari s’au ascuns.“
12. Și oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce-i ducea armele: „Suiți-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.“
13. Și Ionatan s’a suit ajutîndu-se cu mînile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, și cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.
14. În această întîie înfrîngere, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.
15. A intrat groaza în tabără, în țară și în tot poporul; straja și chiar și prădătorii s’au spăimîntat; țara s’a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.
16. Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulțimea se împrăștie și fuge în toată părțile.