1. (O cântare a lui Asaf.) Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale?
2. Adu-Ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale! Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;
3. îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.
4. Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; și-au pus semnele lor drept semne.
5. Parcă erau niște oameni care ridică toporul într-o pădure deasă:
6. în curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de securi și ciocane.
7. Au pus foc Sfântului Tău Locaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.
8. Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toți!” Au ars toate locurile sfinte din țară.
9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…