Psalmii 73:2-10 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

2. Totuși, era să mi se îndoaie piciorul și era să-mi alunece pașii!

3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam fericirea celor răi.

4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime.

5. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.

6. De aceea mândria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.

7. Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decât le-ar dori inima.

8. Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

9. își înalță gura până la ceruri, și limba le cutreieră pământul.

10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin

Psalmii 73