22. Poporul, bărbații lui Israel, s-au îmbărbătat și s-au așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezaseră în ziua întâi.
23. Și copiii lui Israel s-au suit și au plâns înaintea Domnului până seara; au întrebat pe Domnul și au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” Domnul a răspuns: „Suiți-vă împotriva lui.”
24. Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua.
25. Și în aceeași zi, beniamiții le-au ieșit înainte din Ghibeea și iarăși au culcat la pământ optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toți în stare să poarte armele.
26. Toți copiii lui Israel și tot poporul s-au suit și au venit la Betel; au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara și au adus arderi de tot și jertfe de mulțumire înaintea Domnului.
27. Și copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul legământului lui Dumnezeu,
28. și Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu – și au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las?” Domnul a răspuns: „Suiți-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre.”
29. Atunci Israel a pus niște oameni la pândă în jurul cetății Ghibeea.
30. Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, și s-au așezat în linie de bătaie înaintea cetății Ghibeea, ca și în celelalte dăți.
31. Și fiii lui Beniamin au ieșit înaintea poporului și au fost trași departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca și în celelalte dăți, pe drumurile cele mari, care suie: unul la Betel și altul la Ghibeea prin câmpie, și au ucis aproape treizeci de bărbați din Israel.
32. Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuți înaintea noastră ca și mai înainte!” Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim și să-i tragem departe de cetate, la drumul mare.”
33. Toți bărbații lui Israel și-au părăsit locurile și s-au înșiruit de bătaie la Baal-Tamar; și oamenii lui Israel, care stăteau la pândă, s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibeea.
34. Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au ajuns înaintea cetății Ghibeea. Lupta a fost aprigă, și beniamiții nu-și închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă.
35. Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, și copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci și cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toți în stare să poarte armele.
36. Fiii lui Beniamin credeau că bărbații lui Israel sunt bătuți, căci aceștia făceau loc beniamiților și se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pândă împotriva cetății Ghibeea.
37. Oamenii de la pândă s-au aruncat repede asupra cetății Ghibeea, au pornit înainte și au trecut toată cetatea prin ascuțișul sabiei.
38. După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbații lui Israel, cei de la pândă aveau să facă să se înalțe din cetate un fum gros.
39. Atunci bărbații lui Israel s-au întors în luptă. Beniamiții le omorâseră aproape treizeci de oameni și ziceau: „Negreșit, iată-i bătuți înaintea noastră ca în cea dintâi luptă!”
40. Dar un fum gros începea să se înalțe atunci din cetate. Beniamiții s-au uitat înapoi; și iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer.