10. Într-un an și câteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strângerea poamelor nu va mai veni. –
11. Îngroziți-vă, voi, cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, dezgoliți-vă și încingeți-vă coapsele cu haine de jale!
12. Bateți-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumusețea câmpiilor și de rodnicia viilor. –
13. Pe pământul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății celei vesele.
14. Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul și turnul vor sluji pe vecie ca peșteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, și turmele vor paște,
15. până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, și pometul va fi privit ca o pădure.
16. Atunci nepărtinirea va locui în pustiu, și neprihănirea își va avea locuința în pomet.
17. Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie.