15. Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decât să mă rog Judecătorului.
16. Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul;
17. El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile,
18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19. Să alerg la putere? El este Atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20. Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi; și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21. Nevinovat! Sunt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23. Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24. Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25. Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26. trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27. Dacă zic: „Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea și să fiu voios”,
28. sunt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat.
29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș curăța mâinile cu leșie,
31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până și hainele de mine!
32. Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde și să mergem împreună la judecată.
33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mâna peste noi amândoi.
34. Să-Și tragă însă varga deasupra mea și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35. Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.