4. Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, și groaza Domnului bagă fiori în mine!
5. Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață? Mugește boul când are de mâncare?
6. Poți mânca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou?
7. Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!
8. O, de mi s-ar asculta dorința și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9. De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10. Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
11. La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13. Nu sunt eu lipsit de ajutor și n-a fugit mântuirea de mine?
14. Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
16. Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădește pe ele;
17. vine arșița vremii și seacă, vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustiu și pier.