3. Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți.
4. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7. atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8. Cine a închis marea cu porți, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9. Când i-am făcut haina din nori și scutece din întuneric;
10. când i-am pus hotar și când i-am pus zăvoare și porți;
11. când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mândria valurilor tale”?
12. De când ești, ai poruncit tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor,
13. ca să apuce capetele pământului și să scuture pe cei răi de pe el?
14. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15. Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor, și brațul care se ridică să fie zdrobit?
16. Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17. Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri.
19. Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde își are locuința?
20. Poți să le urmărești până la hotarul lor și să cunoști cărările locuinței lor?
21. Știi, căci atunci erai născut, și numărul zilelor tale este mare!