9. „Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10. Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socotește vrăjmaș al Lui;
11. îmi pune picioarele în butuci, îmi pândește toate mișcările.”
12. Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13. Vrei dar să te cerți cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14. Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.
15. El vorbește prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16. Atunci El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui,
17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie,
18. ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile sabiei.
19. Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20. Atunci îi este greață de pâine, chiar și de bucatele cele mai alese.
21. Carnea i se prăpădește și piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;
22. sufletul i se apropie de groapă, și viața de vestitorii morții.