26. dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață,
27. și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
28. și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
30. eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;
31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?”
32. Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul;
33. dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii și mi-am închis nelegiuirile în sân,
34. pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…
35. Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
37. să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn.
38. Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi;
39. dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni: