9. Mai marii își opreau cuvântările și își puneau mâna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea și li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta și turban.
15. Orbului îi eram ochi, și șchiopului picior.
16. Celor nenorociți le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.
17. Rupeam falca celui nedrept și-i smulgeam prada din dinți.
18. Atunci ziceam: „În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19. Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.