11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?
12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vârful stelelor, ce înalt este!
13. Și tu zici: „Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?
14. Îl înfășoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!”
15. Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiți,
16. care au fost luați înainte de vreme și au ținut cât ține un pârâu care se scurge?
17. Ei ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?”
18. Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăți. – Departe de mine sfatul celor răi! –