5. Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura, și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
6. Nu eu, ci gura ta te osândește, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7. Tu ești omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8. Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?
9. Ce știi tu și să nu știm și noi? Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?
10. Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliți decât tatăl tău.
11. Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând?…
12. Încotro te trage inima și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?
13. Ce! împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia și-ți ies din gură cuvinte ca acestea:
14. „Ce este omul, ca să fie curat? Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16. cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?
17. Vreau să te învăț, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
18. ce au arătat înțelepții, ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor,