19. cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu: așa nimicești Tu nădejdea omului.
20. Îl urmărești întruna, și se duce; îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
21. De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.
22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”