24. La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza ca durerea unei femei care naște. –
25. Nu ieșiți în ogoare și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspândind spaima de jur împrejur!
26. Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă, jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi. –
27. „Te pusesem de pază peste poporul Meu ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea.
28. Toți sunt niște răzvrătiți, niște bârfitori, aramă și fier, toți sunt niște stricați.
29. Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăță, căci zgura nu se dezlipește.
30. De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”