17. El îți va mânca secerișul și pâinea, îți va mânca fiii și fiicele, îți va mânca oile și boii, îți va mânca via și smochinul; și îți va trece prin sabie cetățile întărite în care te încrezi.
18. Dar, și în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici de tot.
19. Dacă veți întreba atunci: „Pentru ce ne-a făcut toate acestea Domnul Dumnezeul nostru?” Așa le vei răspunde: „După cum voi M-ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa acum veți sluji unor străini într-o țară care nu este a voastră!”
20. Spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, vestiți-l în Iuda și ziceți:
21. „Ascultați lucrul acesta, popor fără minte și fără inimă, care are ochi și nu vede, urechi, și n-aude!
22. Nu voiți să vă temeți de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați înaintea Mea?” – Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veșnic pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
23. Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală și pleacă,
24. și nu zic în inima lor: „Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie și târzie și ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriș.”
25. Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți.
26. Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde lațuri, întind curse și prind oameni.
27. Cum se umple o colivie de păsări, așa se umplu casele lor prin vicleșug; așa ajung ei puternici și bogați.
28. Se îngrașă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiți.